Мелодия лета.

Я хочу подарить тебе песню
О том что не смог бы сказать наяву
О голубом небе, о далеких звездах
О той ради взгляда которой живу.

Я хочу тебе спеть ее тихо
Чтоб слышала ты моего сердца стук
Чтоб поняла ты тайный смысл этих строчек
Это больше чем песня. Это счастия звук.

Requiem for a summer

Iata ca e ultima zi de vara. Acum imi pare ca a trecut atyt de repede, dar daca imi aduk aminte cyte am reusit – mi se lumineaza in suflet .
Au fost multe. Multe si diferite. Deosebite. Momente that take your breath away. Incepuse cu Euro 2008, feeria din scuar, litri de bere, patriotism, cintatul “Desteapta-te Romane”, paturica pe scari. Pe paturica a incoltzit si un sentiment, frumos si neasteptat. Poate de asta Euro 2008 mi s-a parut atyt de special .
A fost si hikingul de 30 km la Vadul-lui-Voda ce a culminat cu 5 km sub o ploaie torentiala, dar atyt de vie. A urmat tabara de vara ce mi-a amintit de adolescenta, cu cintatul la chitara, karaoke, “odno kasanie”, Maffia. Orheiul vechi cu stincile lui, crucea dorintelor, beeee-hait, iar apoi mika si confortabila casutza la Vatici. A fost si salbatica Tzipova cu zgirieturi, cascade, making a movie, corturi, rug, si cei mai gustosi cartofi cu tushonka.
A fost marea. Pentru prima data. Marea, cu scaldatul in costumul lui Adam impreuna cu licuricii, sezatorile pe malul marii la lumina lunii.
A fost marea pentru a doua data, mai calda, mai curata, mai primitoare, mai kissatoare:
“Trebuie sa ajung pe-o terasa la mare
Sa-mi pierd vremea pe plaja
Sa ma-mbat si sa cant
Sa m-astepti pe nisip, fata arsa de soare,
Sa ma-nveti sa iubesc, sa-mi arati cine sunt.”
si desigur o Odessa extraordinara, neasteptat de frumoasa.
Numaidecit si Cetatea Alba – pamint românesc, cu suflul secolelor trecute, cu trezirea sentimentelor patriotice.
Treasure hunting si alergatu prin Chisinau, stirnind zimbete si nedumeriri. Transnistria. Noptile de salsa si Studio. Happy birthdays in dolinka, la Danceni, pe puskina 6, in Dendrariu, la catedrala. Filmarile nocturne in parcul televiziunii. Acoperisul de pe alecu russo. Aleea de pe Mircea.
Incheierea unei lungi ere: am plekat de la lucru. N-am reusit din pacate sa-mi xerocopiez fundu pe copiator. Pina acum imi pare rau..
Nu pot sa uit si de scoala auto cu examene, incercari repetate, statul la coada in rinduri interminabile. Am obtinut carnetu dar inka nu l-am folosit.
Noi prietenii, inceputuri de relatii ale unor persoane dragi.

Kiar au fost multe de toate. Acum ramin doar cu amintiri si cu poze..
Iata ca e ultima zi de vara. Imi va lipsi.

23

Banala denumire. Foarte banala. Este doar o constatare a faptului ca, wow!, am facut 23.

Pai si cum sunt la ai mei 23? cu 3 cm mai josutz decit as vrea, cu 7kg mai usor decit ar trebui, intr-o forma fizica .. rea [mi-am dat seama cind am urcat pe jos 6 etaje alaltaieri], somer [din proprie initiativa], sofer [in sfirsit, oficial],
dar totusi, cel mai important — fericit.

Multi m-au tot intrebat ce imi doresk eu de la acest an. Si imi dau seama ca vreau sa stiu si eu raspunsu la aceasta intrebare.

insa intre timp.. lasam filozofia la o parte si, cu acelasi rucsac francez de 11 ani, cu kipiul englez de 2 ani si cu mine de 23 de ani pornim iarasi la mare.. si, as a rule, in orice calatorie din vara asta rasuna macar o data piesa:

poate ca as vrea sa am 18 ani?

p.s. Pun o bere celuia/celeia care imi gaseste cintecu : Bruce Springsteen – Happy.
pentru a-l auzi, click aici.

Teatru de razboi.. sau doar teatru?!

Iata in lok sa scriu despre mare, soare, nisip, scriu despre razboi. trist.

Rusia, Georgia, Osetia de Sud. Cine are dreptate?! Toti prietenii din Facebook si-au pus statusuri “Russia is Evil”; toti se alatura la grupurile gen “Russia, take your hands off Georgia”. Azi chiar am vrut sa inteleg ce se ascunde sub aceasta fatzada.
Cine primii au deskis focul? Noapte de pe 7 pe 8 august Georgia loveste prin foc de artilerie orasul Tshinvali, motivind agresiunea prin “aducerea ordinii constitutionale in Osetia de Sud”. Tancurile georgiene se apropie de Tshinvali, ducind lupte la periferia orasului cu osetinii. Imediat Rusia contracareaza. Imediat sUA invinuieste Kremlinul de genocid si crime de razboi. Saakashvili cere imediat ajutor de la nato, Onu, sua, Europa.
Cine-i acest Saakashvili s-a stiut inka de demult – doar o marioneta americana, un robotel pus de americani la conducere intr-o zona deosebit de strategica.
Sa tragem o privire asupra acestei zone. Aici se afla Marea Caspica cu resurse de gaze si petrol. Acum Marea Caspica e controlata de Rusia. O destabilizare a acestei zone ar permite statelor unite introducerea trupelor in regiune si respectiv si influenta. In al doilea rind aici este si Iranul. Rusia si Iran pregatesk construirea unui coridor de transport ce ar uni aceste 2 tari si India.
De ce a atacat Georgia? Pina la incheierea mandatului lui Bush au ramas 3 luni. In acest timp, Saakashvili vrea sa reuseaska sa adere la nato. Pentru asta nu are nevoie de teritorii “nesupuse”. Avind sustinere financiara, militara si cel mai important – informationala de la sua, Saakashvili nu s-a sfiit sa inceapa razboiul chiar in ziua norocoasa 08.08.08, sperind sa il incheie inaintea inceperii jocurilor olimpice. Dar nu a fost sa fie… Un alt stat ce arde de nerabdare sa adere la nato, Ukraina, este principalul aliat al Georgiei, careia i-a si vindut tehnica militara.
Acum sa urmarim situatia in sUA. Vin alegerile. Barack Obama [democrat] – in relatia cu Rusia ocupa o pozitie liberala. John McCain [republican] – pozitie radicala negativa. McCain conform sondajelor este in urma. George Bush – republican.Acum ghicitzi cine are de cistigat cel mai tare de la acest razboi? Cine striga pe la toate posturile de TV “Russia is Evil”.
In aceiasi ordine de idei trebuie mentionata mass-media americana. CNN transleaza cadre cu bombardamentele orasului Tshinvali de catre georgieni sub denumirea “Russian Agression”. Poate este o greseala involuntara? Sau poate o comanda de la.. nu.. nu poate sa fie. Libertatea presei!!!
Mentionez si standardele duble ale europenilor si americanilor. Deci Kosovo merita sa fie independent, dar Osetia de Sud nu. Sa amintesk ca aceste regiuni nu au apartinut Georgiei. Stalin, de nationalitate georgian, le-a cedat RSSGeorgiene in timpul conducerii sale.
Bine, sa vedem acum Rusia. Ce alte optiuni ar fi avut Rusia? Sa ramina neutra din punct de vedere militar si sa incerce sa rezolve situatia pasnik. Amintiti-va de Jugoslavia, Afghanistan, Iraq. A putut skimba ceva Rusia pe cale pasnika? Nu. Iar america si-a insuflat sie inshishi ca orice intrebare poate fi rezolvata cu fortza. Acum insa i s-a raspuns. Banuiesk ca Bush si Co nu s-au asteptat la asta. Acum le ramine sa lungeaska cit mai mult conflictul, atacindu-i informational pe rusi, antrenindui intr-un razboi de lunga durata ca cel din Cecenia. Si intre timp sa vinda armament in Georgia, sa mareaska cheltuielile din buget pentru sectorul militar, sa mai spele citeva miliarde de dollari.
Cine va avea de cistigat? Sigur nu Osetia de Sud.

Sun is shining

La momentul cind acest post apare, eu sunt la mare. Prima data la mare . Din pacate nu in Vama Veche, Turcia sau Bali. Asa.. mai pe aproape.. la vecinii ukraineni.
Si acum ar trebui sa cint something like:

Principii

Zilele astea imi ies din mintzi pe la comisiile medicale. Birocratie, indiferenta, aroganta. Din start aluzie ca contra unei sume primesk ajutor, iar daca nu – programare peste o saptamina. Ma intork si ies din cabinet. Credeam ca voi putea face in alta parte, dar nu, policlinica ceia e atotputernika. Sunt nevoit sa ma intork. -De ce ai plekat? -Ma grabeam la servici,-amagesk eu. Iarasi aluzie din partea ei. Ma fac ca nu ma prind si ma programeaza peste o zi. Perfect, imi zik.
In ziua cu pricina se incepe nebunia. Rinduri luuuungi, sfada. Doctorii nu se grabesk. Pauza de dejun, pauza de lunch, pauza de WC, pauza pentru vorbitu la telefon. In skimb cind deja iti pune stampila si semneaza foaia: iti zimbeste dulce si “toate cele bune! succese”. Si nu ii mai zici toate ce ai vrut sa-i zici, si uiti discursu de critica/ciuda/blestem pe care l-ai tot cizelat stind in rind..
Doar 4 doctori trebuia sa trec. Am pierdut aproape 5 ore. Am cistigat 50 de lei pe care nu i-am dat doctoresei. Am pierdut 5 ore, juma de paket de tigari fumate, 2 mini-certuri cu niste neobrazate, o gramada de neuroni.
**
De ce scriu despre asta? Pt ca azi m-am gindit mult la principii. La principiile pe care le inventam si ne insuflam ca trebuie respectate. Principii de tot genul. Sa oferi lok in transportul publik, sa.., sa nu suni primul, sa nu dai mita, sa nu cumperi examene. Si respectam principiile si ne mindrim.. Dar azi, stind in rind, ma gindeam daca merita oare.. Daca la 60 de ani ma voi mindri cu faptul ca nu am cumparat nici un examen ( am cumparat, de fapt, dar o zik ca exemplu:) ) sau imi va parea rau ca am meritatul 7 in lokul unui 10 care mi-ar fi adus ceva privelegii. Sau timpu pierdut in rindurile interminabile. Sau.. multe sau..
Nu stiu. Kiar nu stiu…

Music is all around

Du-ma tu, du-ma undeva..

Azi pentru prima data mi-a fost frica sa merg in rutiera. ora juma la unu noaptea. Surprinzator de putini oameni. Un sofer peste 50 de ani, cu okelari.. foarte straniu. Conducere foaarte extremala. Eu pe primu scaun in spatele soferului.. iar ala fredoneaza un cintec de jale, kiar de jale: taram-ta-ta-tam-ta-ta-tam-taram.. si asa tot drumul.. taram-ta-ta-tam
.. piele de gaina…
Sa mai fi cintat si “this is the road to Hell”..