Jeux d’enfants

Exista un mit despre zeii greci.. ei s-au plictisit si i-au inventat pe oameni.. dar ei oricum se plictiseau si au inventat dragostea. de atunci nu s-au mai plictisit niciodata
Filmul Jeux d’enfants este o imbinare de comedie si drama, de fapt ca si viata. Cineva, vazind filmul i-ar caracteriza pe eroi: nebuni, dementzi. Dar, ce e norma si ce e nebunie? Norma e doar ceea ce se considera astfel intr-un cerc de oameni. Si dementza la fel. Si nu in zadar, mama lui Julien ii citea povestea despre Alice in tara minunilor, anume fragmentul despre nebuni . Si privind filmul iti tot dai intrebari: ei asta serios sau in gluma, e adevar sau fictiune, e comedie sau drama?

E o istorie despre 2: Sophie si Julien. Din copilarie sunt de nedespartit, si-au inventat o lume a lor, cu legi intelese doar de ei. Joaca incontinuu in “CAP – PAS CAP”.. ceva de genul “potzi/nu potzi” . Dar ei se maturizeaza si cu timpul jokul devine viata, iar viata devine jok.
Tot din cauza jokului s-au despartit pe 4 ani. si iata ca ii vedem la o masutza in restaurant:
“- Chiar te insori?
– Da, de asta am nevoie de tine. [ii intinde cutiutza cu 2 inele]“
Si iata ca Sophie este de acord, Julien anunta asta pe intreg restaurantul, si ii multumeste ca a acceptat sa fie prietena miresei!!!.. Kiar daca se iubesc, ei continua sa ishi provoace unul altuia durere.
Peste altzi 10 ani:
“In viatza mea totul e asa cum se cade. Am 35 de ani. O sotie, 2 copii, 3 prieteni, 4 credite, 5 saptamini de concediu, 6 ani de cariera, aparatura HiEnd, 8 partide de amor cu sotia in trimestru..” Julien nu poate adauga in aceasta lista doar “dragoste”. Principala idee a filmului nu e acea de a arata “Wow, cit suntem de curajosi si isteti, wow, cit de puternici”. Dimpotriva.
Ideea e la suprafatza. Pe parcursul intregului film ei joaka “CAP – PAS CAP”, fac lucruri extraordinare si imposibile, provoaca suferinta, strica vietzi, dovedind ca sunt capabili de orice. Dar cu toate acestea, ei sunt incapabili de un singur lucru, atyt de simplu si banal, atyt de necesar fiecarui dintre noi – sa te apropii, sa cuprinzi si sa zici “te iubesk”. Si intreaga pelikula este o fuga de aceasta marturisire. Si de fapt, ei fug nu de la a-si marturisi aceasta unul altuia, nu. Le e greu sa si-o marturiseaska sie insasi.. iata de asta nu sunt in stare.

Amintiti-va monologul lui Julien :
“Eh, ce prost. Privitzi-l pe acest idiot. Iata sta cu o fatza botzita, prefacindu-se ca nu are aer. Ce bullshit! Nu e mai simplu sa te apropii, sa o cuprinzi si sa-i zici “te iubesk”. Ce cuvinte simple! Pt ca de fiece data ti-o inkipui, inima tzi se opreste in lok.. Heei, cu tine vorbesk, ma auzi? Sigur ca ma auzi, si nu-tzi plac aceste cuvinte!”

P.S. Crezi ca isi spune asta sie insashi ? Nu, ti-o zice tzie!! Heei, cu tine vorbesk!