..nu am gasit denumire

Mereu ma indoiaseaza perekile in virsta, mergind de minutza sau ciugulindu-se. Si azi am vazut 2 batrinei in troleu. La statie intii a coborit ea si apoi il ajuta si pe el sa coboare. El cu bastonash, mai in virsta decit ea, incet-incet cobora scarile inalte a troleului. Si cind deja el a coborit, ea l-a sarutat pe obraz. Atyt de simplu, dar atyt de plin de inteles…
Mi-am adus aminte de o zi de iarna, vreo 4 anisori in urma. Eram la Baltzi si m-am dus in vizita la bunei. Ei erau plekatzi la garaj, dupa vreun compot sau nu mai stiu, asa ca ii asteptam afara.. Si i-am vazut venind. Bunelu, inalt, aproape 2metri, bine facut si bunica, josutza, vreun metru 60, subtzirika. Si mergeau atent asa, tinindu-se de minutza. Era ghetzush si asa de dulce mergeau, calculind atent fiecare pas. Si bunika il tzinea in asa fel pe bunelu de parca ar fi putut sa-l mentina in ekilibru daca se luneca…
Pentru mine aceasta a fost cea mai frumoasa love story.