That’s classics

O superba poza m-a facut sa incep sa fredonez melodia:
“Heaven, i’m in heaven..
and my heart beats so that I can hardly speak…..”. Kiar nu stiam cine o cinta si am googl-uit oleak si am dat peste aceasta info si peste acest video:

Unele cintece nu au cum sa se demodeze, pu si simplu nu au cum.

p.s. Cine a vazut The Green Mile probabil isi aduce aminte de John Cofee (negrul ala enorm) privind acest film (primul film vazut de el vreodata) si plingind… “They are like angels..” Momentul acesta il privesk mereu cu okii inlacrimatzi.

Jeux d’enfants

Exista un mit despre zeii greci.. ei s-au plictisit si i-au inventat pe oameni.. dar ei oricum se plictiseau si au inventat dragostea. de atunci nu s-au mai plictisit niciodata
Filmul Jeux d’enfants este o imbinare de comedie si drama, de fapt ca si viata. Cineva, vazind filmul i-ar caracteriza pe eroi: nebuni, dementzi. Dar, ce e norma si ce e nebunie? Norma e doar ceea ce se considera astfel intr-un cerc de oameni. Si dementza la fel. Si nu in zadar, mama lui Julien ii citea povestea despre Alice in tara minunilor, anume fragmentul despre nebuni . Si privind filmul iti tot dai intrebari: ei asta serios sau in gluma, e adevar sau fictiune, e comedie sau drama?

E o istorie despre 2: Sophie si Julien. Din copilarie sunt de nedespartit, si-au inventat o lume a lor, cu legi intelese doar de ei. Joaca incontinuu in “CAP – PAS CAP”.. ceva de genul “potzi/nu potzi” . Dar ei se maturizeaza si cu timpul jokul devine viata, iar viata devine jok.
Tot din cauza jokului s-au despartit pe 4 ani. si iata ca ii vedem la o masutza in restaurant:
“- Chiar te insori?
– Da, de asta am nevoie de tine. [ii intinde cutiutza cu 2 inele]“
Si iata ca Sophie este de acord, Julien anunta asta pe intreg restaurantul, si ii multumeste ca a acceptat sa fie prietena miresei!!!.. Kiar daca se iubesc, ei continua sa ishi provoace unul altuia durere.
Peste altzi 10 ani:
“In viatza mea totul e asa cum se cade. Am 35 de ani. O sotie, 2 copii, 3 prieteni, 4 credite, 5 saptamini de concediu, 6 ani de cariera, aparatura HiEnd, 8 partide de amor cu sotia in trimestru..” Julien nu poate adauga in aceasta lista doar “dragoste”. Principala idee a filmului nu e acea de a arata “Wow, cit suntem de curajosi si isteti, wow, cit de puternici”. Dimpotriva.
Ideea e la suprafatza. Pe parcursul intregului film ei joaka “CAP – PAS CAP”, fac lucruri extraordinare si imposibile, provoaca suferinta, strica vietzi, dovedind ca sunt capabili de orice. Dar cu toate acestea, ei sunt incapabili de un singur lucru, atyt de simplu si banal, atyt de necesar fiecarui dintre noi – sa te apropii, sa cuprinzi si sa zici “te iubesk”. Si intreaga pelikula este o fuga de aceasta marturisire. Si de fapt, ei fug nu de la a-si marturisi aceasta unul altuia, nu. Le e greu sa si-o marturiseaska sie insasi.. iata de asta nu sunt in stare.

Amintiti-va monologul lui Julien :
“Eh, ce prost. Privitzi-l pe acest idiot. Iata sta cu o fatza botzita, prefacindu-se ca nu are aer. Ce bullshit! Nu e mai simplu sa te apropii, sa o cuprinzi si sa-i zici “te iubesk”. Ce cuvinte simple! Pt ca de fiece data ti-o inkipui, inima tzi se opreste in lok.. Heei, cu tine vorbesk, ma auzi? Sigur ca ma auzi, si nu-tzi plac aceste cuvinte!”

P.S. Crezi ca isi spune asta sie insashi ? Nu, ti-o zice tzie!! Heei, cu tine vorbesk!

Music is all around

No Country for Old Men

Denumire: No Country for Old Men
An: 2007
Gen: ceva ciudat si neordinar
Director: Fratii Cohen

Cam vreo 10 ani in urma se considera ca genul western va disparea in genere. S-au filmat pina atunci asa capodopere incit era greu sa iti imaginezi ca se va putea filma ceva mai bun. Dar in ultimul timp se pare ca regizorii si producatorii vor sa renasca acest gen. Si iata ca le reuseste.
Dupa primele momente ale filmului, ne grabim sa inscriem filmul in genul western.dar.. fratii Cohen nu au dorit sa urmeze regulile nescrise, ci s-au apukat sa picteze ceva cu totul si cu totul neordinar. Da, aici sunt personaje tipice pentru western: bad guy, baiatul “bun” si sheriful; aici sunt orasele mici, uitate de dumnezeu.. diligentele au fost inlokuite de Jeepurile traficantilor de droguri, mexicanii in lokul indienilor, si 2 milioane de dollari.
Dar, se incep dar-urile.
Personajul principal (Josh Brolin) nu este un erou tipic, ci mai degraba un “vinator de cerbi” care gaseste un milion de probleme intr-o valiza si nu mai stie cum sa iasa “”uscat din apa”, si fuge, fuge.. Pastrind o balanta intre o indiferenta fata de totul din jur si grija fata de cei apropiati, Brolin cistiga simpatia publicului si ii face sa retraiaska impreuna fiecare moment.
“- Daca mor, sa-i spui mamei ca o iubesk.
- Pai mama ta a murit demult.
- Atunci ii voi spune singur.”
Tommy lee Jones in timpul carierei sale a jucat atyt de multe roluri de sheriffi si marshali, incit costumul de sheriff din acest film ii sta ideal. Actorul stie absolut totul despre acest tip de personaj, incit reuseste aici sa construiaska un caracter de old man, obosit si neinteresat, urmarind pasiv evenimentele si straduindu-se sa le evite, repetindu-si “Sunt prea batrin pentru asta”.
Dar cel mai bun este indubitabil Javier Bardem. The bad Guy cu o freza stupida, cu un straniu simt al umorului, dind dovada de un zel si perfectionism mercantil in lucrul sau. Privirea lui sperie si ingheatza. Bardem reuseste sa creeze o imagine a unui ucigas infernal, imposibil de oprit. El arunca moneda , capul sau pajura decide daca omul merita sau nu locul pe acest pamint. De cistiga – ucide fara resentimente, de pierde – porneste in cautarea unui alt participant la “loterie”.
Lui Ethan si Joel Cohen le este absolut totuna in a carui miini vor ajunge la sfirsit banii. Dar si pentru ce?? Acest film nu se incadreaza in canoanele obisnuite.
Este o istorie despre un pamint uscat, despre soarta, despre alegere, despre noroc, si despre oamenii batrini care isi cauta lokul sub soare la frontiera dintre Mexic si State, balansind intre viata si moarte.

Babel

Un film despre oameni. Despre decizii, despre alegerea cine sa fim. In fiecare zi luam multe decizii. Poate este tare spus.. decizii de a fi om sau nu. Sa ajutzi o persoana sau pur si simplu sa treci pe linga. Nu conteaza de ce nationalitate este, sau ce religie. Suntem gata sa ii ascultam pe altzii intr-o situatie grea sau pur si simplu ii evitam?…

A fost nevoie de plekarea in alta tzara si un accident grav ca o pereke sa se “auda” unul pe altul. Aveau ei sa se auda daca nu se intimpla nenorocirea? Deseori suntem atit de blocati pe sentimentele proprii, pe propriile aspiratii, incit nu observam cum ranim pe altzii si nu dorim sa le vedem durerea. E mai simplu sa treci pe linga. Incepe sa conteze nu atyt persoana, cit niste formalitati birocratice sau niste prejudecati.. in spatele carora este insa un om, o relatie.

Un film despre legaturile dintre oameni. Putem sa vorbim diferite limbi, sa fim educati in civilizatii diferite, dar in acelasi timp sa ne intelegem din jumatate de cuvint, sa avem acelasi set de valori. Sau.. sa dormim in acelasi pat cu persoana iubita, sa traim impreuna ani in sir si totusi sa nu ne putem intelege. De parca exista un perete al tacerii intre noi.. si sa distrugi peretele potzi doar in situatii extremale, cind nici nu pare a exista vreo iesire din situatie.

Practic fiecare cultura (civilizatie) pare a fi un model de turn babilonian. Cu tzari, politici, interese, formalitati.. dar in spatele lor stau oameni, oameni obisnuitzi care in esenta vor doar fericire.

My Blueberry Nights

“- Aceste chei au fost lasate de o tinara pereke, vreo citiva ani in urma. Sunt sigur ca ei se gindeau ca vor petrece restul vietii impreuna.
- Si ce s-a intimplat?
- De obicei, peste un timp ei vin inapoi, dar fiecare in parte..
- Poate pur si simplu nu a fost persoana potrivita?
- Poate pur si simplu nu au fost sentimentele potrivite?”

Este o foarte obisnuita istorie din viata. Multi indragostiti se despart, inimile se fring, familiile se destrama, copiii isi parasesk parintii. Prea banal? poate.. dar si foarte real, puternic, senzual. Eroii tot timpul alearga undeva, fug de la cineva, incearca sa urasca sau sa para indiferenti.. dar sentimentele oricum ii gasesk si ii ajung din urma.

“- De ce mai pastrezi aceste chei?
– Pentru ca daca le arunc, usile de la care sunt nu se vor mai deschide niciodata.”

Cit de plakut este sa realizezi ca citeodata aparitia noastra poate schimba sau macar influenta viata sau soarta cuiva. Este de ajuns o privire, o atingere, citeva cuvinte si devii dintr-o data o veriga importanta pentru o persoana necunoscuta…
“- Oare cum ai sa ma tii minte? Fata ce iubeste prajitura de afine sau fata cu inima frinta?”

Toti vom pleca odata si odata, iar in urma vor ramine amintirile cuiva..
“- Eu mergeam cu masina, iar el m-a oprit. Eram beata turta. “- Sunteti beata, miss?”. I-am zimbit si i-am facut oki dulci. Cine stia ca dupa asta ne vom casatori?! Si din cauza lui am ramas in aceasta borta. Dar el era atyt de fericit..iar eu ma sufocam.. Si atunci am decis sa plek. Dar intotdeauna ma intorceam. Si el ma astepta.. Si atunci am inceput sa imi doresk sa moara, sa moara cit mai repede, de parca era unica metoda sa scap de el. Si cind asta s-a si intimplat, m-a durut atit de tare…”

Aici totul este aratat din punctul de vedere a lucrurilor simple, a detaliilor, care iti schimba mentalitatea, te skimba pe tine insutzi, te face sa privesti in jur cu altzi ochi.

“- De ce mai pastrezi aceste chei?
- Pentru ca daca le arunc, usile de la care sunt nu se vor mai deschide niciodata.
- Dar se intimpla ca chiar daca ai gasit usa potrivita, nu o vei putea deschide. Sau, o vei deschide si nu vei gasi akolo pe cel pe care il cautai…”

“Oamenii fug de dragoste pentru ca se tem sa fie respinsi” – recunoaste totusi eroina. Calatoria ei o face sa inteleaga multe.. Se intoarce la lokul unde incerca sa uite de iubire, unde acum reuseste sa il inteleaga, nu.. sa il simta pe acel barman zimbitor, care a iubit-o si a asteptat-o, care i-a pastrat cel mai bun loc in cafenea, care o va servi cu o bucata mare de prajitura de afine.. Somnul pe tejgheaua de bar, respiratie, clipa, sarut. Iar undeva dupa geam, au pornit tramvaiele unei noi dimineti, grabindu-se, grabindu-se, grabindu-se…

Daca o usa se inkide, numaidecit o alta se va deschide. Asta este viata, iar cheia este sufletul tau. Doar uita-te in jur .. si vei vedea, vei auzi, vei simti…

Despre Oscar si Cinematografie in 2007

Toata lumea a scris deja despre Oscar, a vorbit, s-a mirat si s-a deceptionat, a criticat si s-a nedumerit.. iar eu abia acum ma apuk sa fac niste totaluri. De ce abia acum? pentru ca in sfirsit am reusit sa vad toate filmele nominate./
Deci, impresia mea si Oscarul meu Alternativ:
Cel mai bun anime: Ratatouille fara doar si poate. Hazliu, original.. iar fraza “Oricine poate fi un bucatar bun, trebuie doar sa experimenteze” a devenit motto-ul meu la bucatarie))). Alte desene animate care m-au impresionat: Alvin and the Chipmunks,
Cele mai bune efecte speciale: Transformers.
Cea mai buna actrita: Marion Cotillard pentru La Mome, un biopic al Edith Piaf. In genere de obicei ies in evidenta rolurile mai deosebite, asa ca Kidman in The Hours sau Theron in The Monster.. cu mult mult machiaj.

Cel mai bun actor: Johnny Depp pentru Sweeney Todd. A impresionat si prin voce si prin karisma si prin energetica. Un rol FOARTE bun imho.
si pam-pa-ram-pam Cel Mai Bun Film:
Nominatii la Oscar:
Michael Clayton. Mediocru. Filmat la soveste(ca pentru Oscar), ideea interesanta, actorii au lucrat la 100% (Tom Wilkinson numai ce rol a avut!!). Dar i-a lipsit ceva.. chiar nu stiu ce.. dar dupa ce s-a terminat, m-am intrebat doar “so what??”.
There will be blood . Cu greu am privit toate cele 2 ore jumatate. O istorie frumoasa, despre un om puternic, despre curaj si perseverenta..dar, dar iarasi, nu m-a atins.
Atonement Cea mai mare deceptie pentru mine. Pe forumuri numai comentarii pozitive, recenzii minunate, dar pentru mine a fost un
Juno. Vesel, incitant, original, un scenariu kiar foarte reusit, dar NU cel mai bun film al anului. Pur si simplu o istorie buna.
No Country for Old Men. Aici as putea zice multe. Din toate nominalizarile la Oscar, este unicul film care il merita.
“- Daca mor, sa-i spui mamei ca o iubesk.
– Pai mama ta a murit demult.
– Atunci ii voi spune singur.” Azi-miine vine o recenzie despre.
Nomunalizarile mele(sau simply good 2007′ movies):
The Kingdom. Film de actiune, nu e gen Oscar, dar este impresionant, tensionant si foarte touching.
Le Scaphandre et le Papillon. Filmul care far doar si poate m-a atins cel mai mult. Istoria bazata pe fapte reale a redactorului revistei ELLE care in urma unui insult ramine paralizat.
“-De parca sunt in scafandru, intr-un scafandru adinc sub apa, si nu ma pot nici misca…
-Dar pentru mine esti fluture..”… liber in vise, incatusat in realitate. Te invatza sa traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima, te invatza ca incepi sa pretuiesti ceva numai dupa ce l-ai pierdut. [o sa vina si o recenzie in scurt timp]
Lions for Lambs. Bagarea nasului SUA absolut in orice inseamna bani, iar apoi justificarea bagarii nasului cu orice mijloace.
Gone, Baby, Gone. Debut regizoral foarte reusit pentru Ben Affleck cu o drama despre disparitia unei fetitze.
The Bucket List. Ceva de genu Knockin’ on Heaven’s Door, dar in distributie americana: Jack Nickolson si Morgan Freeman.
My Blueberry Nights. Unul din cele mai frumoase filme a anului in primul rind gratie coloanei sonore de exceptie: Norah Jones (si rol principal).
dar totusi Premiul Mare din partea mea se duce la:
SWEENEY TODD, THE DEMON BARBER FROM FLEET-STREET.

Festivalul Filmului Francez in cintece

“Dans Paris”
et tu m’embrasse et ca passe…

si video–>

cineMagia!

Iata asa se va numi prima categorie din blogu meu.. evident, in ea va merge vorba despre cinema si orice legat de ea.
in primu rind numesc filmele mele preferate si actorii (ca peste vreo 10 ani sa mai intru inkoa si sa vad ce iubeam.. si sa zimbesk pe sub mustatza))). deci:
filmu preferat: Family Man cu Nicholas Cage si Tea Leoni. ce ai alege: cariera, milioane, ferrari sau profesia de vinzator de anvelope intr-un sat, dar cu persoana iubita si copii?? mdee, grea alegere..
actrita preferata: Meg Ryan.. si anume rolul in City of Angels… mmm, lepota…
actor preferat: Nicholas Cage.. anume in filmele mentionate mai sus si in Matchstick Men.. consider ca merita Oscar pentru el…
din tineret: Josh Hartnett si Charlize Theron.
regizor: Tim Burton.. especially pentru Big Fish.
iata cam asta pentru inceput…