Requiem for a summer

Iata ca e ultima zi de vara. Acum imi pare ca a trecut atyt de repede, dar daca imi aduk aminte cyte am reusit – mi se lumineaza in suflet .
Au fost multe. Multe si diferite. Deosebite. Momente that take your breath away. Incepuse cu Euro 2008, feeria din scuar, litri de bere, patriotism, cintatul “Desteapta-te Romane”, paturica pe scari. Pe paturica a incoltzit si un sentiment, frumos si neasteptat. Poate de asta Euro 2008 mi s-a parut atyt de special .
A fost si hikingul de 30 km la Vadul-lui-Voda ce a culminat cu 5 km sub o ploaie torentiala, dar atyt de vie. A urmat tabara de vara ce mi-a amintit de adolescenta, cu cintatul la chitara, karaoke, “odno kasanie”, Maffia. Orheiul vechi cu stincile lui, crucea dorintelor, beeee-hait, iar apoi mika si confortabila casutza la Vatici. A fost si salbatica Tzipova cu zgirieturi, cascade, making a movie, corturi, rug, si cei mai gustosi cartofi cu tushonka.
A fost marea. Pentru prima data. Marea, cu scaldatul in costumul lui Adam impreuna cu licuricii, sezatorile pe malul marii la lumina lunii.
A fost marea pentru a doua data, mai calda, mai curata, mai primitoare, mai kissatoare:
“Trebuie sa ajung pe-o terasa la mare
Sa-mi pierd vremea pe plaja
Sa ma-mbat si sa cant
Sa m-astepti pe nisip, fata arsa de soare,
Sa ma-nveti sa iubesc, sa-mi arati cine sunt.”
si desigur o Odessa extraordinara, neasteptat de frumoasa.
Numaidecit si Cetatea Alba – pamint românesc, cu suflul secolelor trecute, cu trezirea sentimentelor patriotice.
Treasure hunting si alergatu prin Chisinau, stirnind zimbete si nedumeriri. Transnistria. Noptile de salsa si Studio. Happy birthdays in dolinka, la Danceni, pe puskina 6, in Dendrariu, la catedrala. Filmarile nocturne in parcul televiziunii. Acoperisul de pe alecu russo. Aleea de pe Mircea.
Incheierea unei lungi ere: am plekat de la lucru. N-am reusit din pacate sa-mi xerocopiez fundu pe copiator. Pina acum imi pare rau..
Nu pot sa uit si de scoala auto cu examene, incercari repetate, statul la coada in rinduri interminabile. Am obtinut carnetu dar inka nu l-am folosit.
Noi prietenii, inceputuri de relatii ale unor persoane dragi.

Kiar au fost multe de toate. Acum ramin doar cu amintiri si cu poze..
Iata ca e ultima zi de vara. Imi va lipsi.

Discover Moldova! (part I)

Seriously, Moldova merita vazuta!!! Desigur, nu avem piramide, mari ziduri, turnuri. Dar avem lokuri impresionante plin naturalete, simplitate, adevarate “guri de rai”. Si privesti in jur, tragi 2 plamini intregi de aer curat si iti zici: “Aaaa, lepota!!!”. Locuri care, da!, probabil te impresioneaza si din simplul motiv ca sunt ale noastre.
Descoperirea Moldovei in aceasta vara am inceput-o cu un hiking (plimbare pe jos) de 30 km pina la Vadul-lui-Voda. Nu de putine ori mi s-a zis ca glumesk, nu imi dau seama ce fac, sunt nebun)). Si nu!, nu am pierdut vreun pariu. Pur si simplu am vrut sa fac ceva ce inka nu am facut, ceva care kiar parea oleak a nebunie.
30 km in 30 de cuvinte: cimpii, dealuri, livezi, podgorii, floarea-soarelui, floricele, cirese, SCAI, urcusuri, coborisuri, sirme ghimpate, cocostirc, poze cu Sony Ericsson K750i, “precis pe aicea???”, bronz, greieri, ha-ha-ha-uri, mazare, “hai, inka oleaka”, satucuri, eskimo , pacifisti rusi, Nistru, “Kakulla!!!”, pilaaaf , ploaie, “poate si inapoi pe jos??!! :>:)”, musorka [;))], autobuz, SUPER!!!.

P.S. partea trista si neinteleasa de sovinistul din mine: baietzii se “ucid” mai repede ca fetele in asa calatorii.

..to be continued…