Mereu ma indoiaseaza perekile in virsta, mergind de minutza sau ciugulindu-se. Si azi am vazut 2 batrinei in troleu. La statie intii a coborit ea si apoi il ajuta si pe el sa coboare. El cu bastonash, mai in virsta decit ea, incet-incet cobora scarile inalte a troleului. Si cind deja el a coborit, ea l-a sarutat pe obraz. Atyt de simplu, dar atyt de plin de inteles…
Mi-am adus aminte de o zi de iarna, vreo 4 anisori in urma. Eram la Baltzi si m-am dus in vizita la bunei. Ei erau plekatzi la garaj, dupa vreun compot sau nu mai stiu, asa ca ii asteptam afara.. Si i-am vazut venind. Bunelu, inalt, aproape 2metri, bine facut si bunica, josutza, vreun metru 60, subtzirika. Si mergeau atent asa, tinindu-se de minutza. Era ghetzush si asa de dulce mergeau, calculind atent fiecare pas. Si bunika il tzinea in asa fel pe bunelu de parca ar fi putut sa-l mentina in ekilibru daca se luneca…
Pentru mine aceasta a fost cea mai frumoasa love story.

Stitzi de ce copiii iubesk dulciurile? Ei doar in viatza nu au drepturi, sunt mereu sub dictatura, fara sex. Si nici alcool sau tzigari nu se poate. Dulciurile sunt unicul drog relaxant pentru ei.
iak’asa.

Da, aista e that kind of mesaj de genu: “I’m still here “.
Am trecut printr-o perioada de totala lene de a scrie pe blog, si m-o lekuit doar dorintza de a va impartashi citeva “must see” movies, ceva “must listen to” music si un “must go to” concert.
Sa incepem cu concertul. Pe 1Noiembrie, ora 17.00 la Filarmonica Chisinau va avea lok Festivalul “LIVE. No Lies 2008″, sau, cum anunta organizatorii “PRIMUL festival de club la Chişinău”. Formatiile nu prea mi-au insuflat mare dorinta de a merge, din start, si nici locatia nu imi pare foarte potrivita pentru un concert rock, dar astazi am ascultat 2 albume ale celor de la Luna Amara, care si sunt oaspetii de onoare a festivalului si as zice ca este kiar foarte nice. Iata o piesa superba:
show_9f6c4e97742153(448, 46);
Detalii despre festival puteti afla aici.
Muzical, ultimele saptamini imi sunt pline de John Legend, Jamie Cullum si Breaking Benjamin. Va recomand pe totzi si pe fiecare in parte.
Si desigur cinema!! 3 filme impresionante:
- Cold Mountain de Anthony Minghella, cu Kidman, Zellwegger si Law. Un moment foarte funny cind ea il petrece pe el la razboi si se fisticeste si.. Foarte moving movie .
- Garden State de Zach Braff cu Zach Braff si Natalie Portman. Despre prioritatzi. Sigur va vetzi regasi in actori, fara indoiala.
- Time de Kim Ki-Duk. Deosebit. Merita. Indeed. Aici o recenzie foarte reusita.
Off-topic vreau sa propun un film iubitorilor de retro: Bonnie and Clyde, din 1968. Despre acest duet eu am auzit din cintecele lui Eminem, Beyonce, Splin, No4nye Snaipery. Povestea celor mai renumiti jefuitori de banci ai Americii. Filmul mi-a parut cam expirat… Un remake ar prinde bine, important e sa se apuce cineva gen Soderbergh sau.. Burton, de ce nu. Daca nu il face nimeni, ma apuk eu.. sa mai string doar ceva bani. Iar tema principala va fi piesa:

Nici nu stiu ce sa spun
Mi-este sufletul gol
As vrea iar sa te-adun
peste clipe ce dor
Am ramas fara glas
Bun ramas…

show_4a70e5a214abd8(448, 46);

Karma- Tardive

…dedicat unei poze a vremurilor fericite si unei poze de profil recente din facebook..

.. este lokul unde potzi veni neanuntat si nu te vor alunga

Un scurt-metraj vazut la Festivalul Tres-Courts 2008 vreo 4 luni in urma la Odeon. L-am cautat si rascautat. Fianlly, va prezint OKTAPODI:

Avem ce invatza de la caracatitze, n’est ce pas?

Блин как же холодно уже,
и неужели уже осень?
Вчера как будто было лето..
а позавчера весна…

Но холод бьет по голове,
дрожат колени, стучат зубы,
скрипят стальные где-то трубы,
плывут узоры на ковре.
Капля за каплей ржавчина в кране,
позавчерашняя на кухне еда,
мятая простынь на мятом диване,
мысль в голове, но очевидно не та.

Закрылась за тобою дверь,
а впереди лишь пустота.
Блин как же холодно теперь..
… а ведь давно пришла Зима.

Azi m-am sculat cu noaptea in cap. Juma la 6. Organismul meu demult nu a avut asa shockuri. M-ar fi salvat o cafea, dar ia-o de unde nu-i! Asa ca m-am limitat la un ceai verde, eeh, si am pornit la drum. aaa, n-am zis care a fost motivu acestui chin matinal. Ambasada Romana. Da:), cei care au patzit-o banuiesk ca acum ma jelesk. Nu-i nevoie. A fost destul de fain, partea cu statu in rind, am in vedere.. maxim vreo ora si ceva minute. Sigur ca nu au lipsit si certurile. Cum fara asta?!, ca la moldoveni.. Eu mi-am pus gluga in cap si muzika la maxim cu cashtile in ureki si m-am strecurat mai mult in afara rindului. Pentru cei care acum ma injura zicind ca-s porc nesimtzit, tzin sa mentionez: nu trebuie sa te inscrii in liste, oficial intrarea in ambasada are lok conform rindului viu.
Partea vesela a fost insa alta. Am confundat numele celui care mi-a facut invitatia! Emotzii? poate.. dar mai degraba din cauza gindurilor care imi zburau dracu stie pe unde.. Asa ca… ar putea fi foarte vesel luni, cind voi merge sa-mi iau pasaportul. Of…
Intre timp iata muzika care mi-a tzinut de urit dimineatza:

p.s. tare am mai ris cind am citit aceasta noutate. Daca se intimpla ceva rau, deja avem pe cine da vina.

O superba poza m-a facut sa incep sa fredonez melodia:
“Heaven, i’m in heaven..
and my heart beats so that I can hardly speak…..”. Kiar nu stiam cine o cinta si am googl-uit oleak si am dat peste aceasta info si peste acest video:

Unele cintece nu au cum sa se demodeze, pu si simplu nu au cum.

p.s. Cine a vazut The Green Mile probabil isi aduce aminte de John Cofee (negrul ala enorm) privind acest film (primul film vazut de el vreodata) si plingind… “They are like angels..” Momentul acesta il privesk mereu cu okii inlacrimatzi.

Exista un mit despre zeii greci.. ei s-au plictisit si i-au inventat pe oameni.. dar ei oricum se plictiseau si au inventat dragostea. de atunci nu s-au mai plictisit niciodata
Filmul Jeux d’enfants este o imbinare de comedie si drama, de fapt ca si viata. Cineva, vazind filmul i-ar caracteriza pe eroi: nebuni, dementzi. Dar, ce e norma si ce e nebunie? Norma e doar ceea ce se considera astfel intr-un cerc de oameni. Si dementza la fel. Si nu in zadar, mama lui Julien ii citea povestea despre Alice in tara minunilor, anume fragmentul despre nebuni . Si privind filmul iti tot dai intrebari: ei asta serios sau in gluma, e adevar sau fictiune, e comedie sau drama?

E o istorie despre 2: Sophie si Julien. Din copilarie sunt de nedespartit, si-au inventat o lume a lor, cu legi intelese doar de ei. Joaca incontinuu in “CAP – PAS CAP”.. ceva de genul “potzi/nu potzi” . Dar ei se maturizeaza si cu timpul jokul devine viata, iar viata devine jok.
Tot din cauza jokului s-au despartit pe 4 ani. si iata ca ii vedem la o masutza in restaurant:
“- Chiar te insori?
– Da, de asta am nevoie de tine. [ii intinde cutiutza cu 2 inele]“
Si iata ca Sophie este de acord, Julien anunta asta pe intreg restaurantul, si ii multumeste ca a acceptat sa fie prietena miresei!!!.. Kiar daca se iubesc, ei continua sa ishi provoace unul altuia durere.
Peste altzi 10 ani:
“In viatza mea totul e asa cum se cade. Am 35 de ani. O sotie, 2 copii, 3 prieteni, 4 credite, 5 saptamini de concediu, 6 ani de cariera, aparatura HiEnd, 8 partide de amor cu sotia in trimestru..” Julien nu poate adauga in aceasta lista doar “dragoste”. Principala idee a filmului nu e acea de a arata “Wow, cit suntem de curajosi si isteti, wow, cit de puternici”. Dimpotriva.
Ideea e la suprafatza. Pe parcursul intregului film ei joaka “CAP – PAS CAP”, fac lucruri extraordinare si imposibile, provoaca suferinta, strica vietzi, dovedind ca sunt capabili de orice. Dar cu toate acestea, ei sunt incapabili de un singur lucru, atyt de simplu si banal, atyt de necesar fiecarui dintre noi – sa te apropii, sa cuprinzi si sa zici “te iubesk”. Si intreaga pelikula este o fuga de aceasta marturisire. Si de fapt, ei fug nu de la a-si marturisi aceasta unul altuia, nu. Le e greu sa si-o marturiseaska sie insasi.. iata de asta nu sunt in stare.

Amintiti-va monologul lui Julien :
“Eh, ce prost. Privitzi-l pe acest idiot. Iata sta cu o fatza botzita, prefacindu-se ca nu are aer. Ce bullshit! Nu e mai simplu sa te apropii, sa o cuprinzi si sa-i zici “te iubesk”. Ce cuvinte simple! Pt ca de fiece data ti-o inkipui, inima tzi se opreste in lok.. Heei, cu tine vorbesk, ma auzi? Sigur ca ma auzi, si nu-tzi plac aceste cuvinte!”

P.S. Crezi ca isi spune asta sie insashi ? Nu, ti-o zice tzie!! Heei, cu tine vorbesk!